Ce este un brandbook și cu ce se mănîncă

A trecut cam multişor timp de la ultima postare pe blog. Multe s-au întâmplat. Din cele mai importante momente îmi vine acum în minte doar apariţia misteriosului cântăreţ Pavel Turcu. Dar nu avem site de muzică și coregrafie, așa că lăsăm alţi bloggeri să facă zarvă pe tema dată.

Încă de când scriam postarea despre ambigrame, îmi propuneam ca următoarea să fie despre ce e un brandbook și la ce servește. Așa a fost să fie, că în ultimul an de muncă, la greu, peste hotare, am avut de furcă cu așa tip de „Biblie”. De ce Biblie? Păi, măcar şi din motiv că pentru un brand aceasta e prima cartea care ajută la luarea de decizii și la izbăvirea de cel viclean. Amin.

Așa a ieşit că pe la noi brandbook-ul și-a făcut apariția odată cu pătrunderea pe piaţă a brand-urilor internaționale. Chiar m-am încordat să-mi aduc aminte de vreo companie autohtonă de acum 10 ani în urmă, care să fi avut măcar o slabă adiere de așa ceva, dar fără succes.

Deci, un brandbook este instrumentul vital de identificare a unui brand și este cel mai important element de identitate corporativă. E un set vizual de reguli și standarde, instrucțiuni de utilizare în practica de zi cu zi a companiei. Simplu de zis, dar complex de realizat: ce fonturi și în ce culori (sau combinaţii de culori) trebuie utilizate în materiale promoționale, ce elemente trebuie utilizate în interiorul oficiilor companiilor, reguli ortografice specifice pentru corespondenţa companiei, dispoziţii referitoare la tiparul tipografic, cu referință la culori și hârtia utilizată și multe alte aspecte.

Cînd îl folosim?

În primul rând, atunci când o companie se extinde geografic. Odată cu extinderea, numărul de persoane, care utilizează brandul de zi cu zi, se mărește simţitor și controlul asupra fiecăruia este practic imposibil. Și aici, desigur, ne vine în ajutor BB.

Primul an din munca la negru peste hotare m-a nenorocit să lucrez într-o companie care era destul de profesionistă în domeniul în care activa, dar nu și pe tărîmul unde locuieste BB. Cea mai mare neplăcere o aveam cînd vedeam tone de documente care aveau logotipul schingiuit, lățit, pălit, torturat, amețit, spânzurat. Aici adjectivele din categoria dată îmi îneacă partea creierului, care la ora asta găsește tărie să compună ceea ce citiți.

Dar, totuşi, revin la angajaţii care n-au habar să folosească editoarele de text, ca să nu mai zic de BB. Cred că nu trebuie să fii mare designer, ci e nevoie doar să vrei și să deschizi ochii puţin mai tare, ca să vezi clar handicapurile imaginii logoului, care, tras de un colț sau latură (fară tasta SHIFT apăsată în prealabil), își pierde forma și sex appeal-ul de odinioară. Pentru cei fricoși să tragă de colțuri, este întotdeauna posibilă manipularea pe scară, astfel încât, dacă logoul este prea mare, e de ajuns să-i setezi marimea la 60% (sau altă cifră) și să bifezi "Scale proportionally".

Nu pretind ca toți trebuie sa știe soft sofisticat ca să facă un logo să arate decent, dar cel putin să-și trezească instinctele și să se adreseze la cei competenți, ca prezentarea, referatul, lucrarea de doctorat sau citația la judecată să arate corect compusă.

Pare ca am trecut în gradina vecină și mă tem să nu iau un cartof sub ochi.

Componentele de bază ale unui BB:
  1. Logo — dimensiuni (minim, maxim, pentru diferite formate), spațiere, culori de bază, culori secundare, definire monocromă, plasări greșite.
  2. Font corporativ — descrierea fontului de bază, fonturi alternative, reguli de utilizare pentru stiluri în parte (light, demi-light, oblique, bold). Astea şi multe altele într-o altă discuție.
  3. Documente corporative — cărţi de vizită, plicuri, coli cu antet, forme pentru fax ş.a.
  4. Materiale de promovare exterioară — panouri stradale (sau billboard-uri, mânca-le-ar hăul, că strică orice oraș), bannere, lightbox-uri, publicitate pe transport.
  5. Materiale de prezentare — invitații, postere, broșuri, booklete.
  6. Materiale de promovare — mape, hârtie pentru notițe, blocknotes.
  7. Elemente de navigare — indicatoare de trecere spre oficiu, indicatoare ale etajelor pe pereții interni, numere pe ușile oficiilor (de acord, nu se intîlnește aşa de des, dar există).

Uite că ceața se rărește și se face mai clară realitatea. Sper că acei care nu știau, deja știu, iar cei care știau - au mai aflat câte ceva. Uite că, a ieșit ca-n Biblie despre cei ce nu pot şi vor putea...

Odată cu dezvoltarea comunicării online, brand book-ul a avut de suferit intervenții pentru mărirea, nu a buzelor sau sânilor, ci a ariei de influență. Astfel, el devine deja responsabil și de cum arată elementele brand-ului pe internet sau în e-mail marketing (altfel zis, e-mail-uri la care v-aţi abonat sau nu :)

Și, dacă mă fac a uita de primul meu angajator de peste hotare, și-mi aduc aminte de al doilea, atunci pot să zic ca am avut de învățat de la ei cum se comportă cu brand book-ul. Ba chiar mai mult, am participat la elaborarea celui nou, care a suferit schimbări esențiale și a clarificat multe momente neclare pâna atunci.

Nu e un secret că, culorile tipărite la tipografii diferite arată diferit și, dacă mai adaugăm hârtie de textură diferită, grosime și grad de absorbție a vopselei, avem toate șansele să luăm una peste șapcă de la șef, dacă nu folosim „Sfânta scriptură”, adică BB. Dar, depinde și de șef, posibil să fie și două peste șapcă :)

Compartimentul „Culori” e unul din cele mai interesante în cadrul unui BB. Aici am avut să realizez un adevăr, oamenii văd culorile diferit (am știut asta întotdeauna, dar aici m-am ciocnit direct cu asta). Când s-a decis că toate culorile corporative trebuie schimbate cu unele mai vibrante și mai tinerești, toți au zis: Haaaaai sau poate Hiiiiiiigh, sau Hiiiiiiiii. Nu mai țin minte cum, dar, în fine, s-a ajuns că s-au tipărit peste 50 de coli de test pâna s-a decis că: „Uite-așa e bine”. Și atunci proporțiile de culoare testate de tipografie au fost trecute în noul BB.

În realitate, nu întotdeauna e atât de greu. Designerii decid culorile, reieșind din competența și practica de viață și, mai puţin, din capriciile clienților, iar tipografiile se conformează cifrelor stabilite de primii. Desigur, aici e important de menționat modul de reprezentare a culorilor pe ecran, la tipar și în alte medii. Însă, e ora 1 și vreau să dorm. Plus la toate, aceasta e o temă cu totul aparte și poate o dezvolt la un nou „cenaclu”.

Sunt multe de spus și multe de învățat, dar fiecare cu ale lui și nu vă mai bateți capul cu toate astea, căci IMAGO poate s-o facă pentru Dvs.

Published: 04-03-2010
Tags: brandbook, stil corporativ, culori, Pavel Turcu, logo, font

Comments 10

daa, interesant, insa la noi in Moldova BB ys o raritate

Commented by slava

Nu prea sunt de acord. Moldcell are :) Si alti clienti de-ai nostri au dupa ce interactioneaza cu noi. Desigur daca le este necesar. Spre exemplu: Jurnal, Bombonici si altii pe care ii gasesti in partea BRAND din portfolio

Commented by autor

Şi dacă eu aş avea mare nevoie de o asemenea "biblie" pentru o teză, cât de real este să fac rost de ea? Am nevoie de brandbook-ul unui " producător autohton" , pot să am marea bucurie să-l ţin în mâini? :) Sau este o informaţie confidenţială? Merci anticipat!

Commented by Cristina

Cristina desigur ca e informatie confidentiala atit timp cit se elaboreaza. Apoi devine carte de căpătîi în interiorul companiei asa ca poti ușurel să încerci să obții un PDF la o companie care te interesează.

Commented by autor

scurt, da interesant.

Commented by costackes

Salutare! Iar dacă Dvs aţi colaborat cu compania care mă interesează pe mine? Pot uşurel să încerc să obţin un PDF de la Dvs? :) Merci anticipat!

Commented by Cristina

De acord, scurt, da interesant! Eu am scris despre acesta in teza mea de licenta si am luat 10! Pacat ca nu ai postat materialul in 2006, puatea sa fie o completare reusita!

Commented by corina

Buna, de fapt brand book-uri, detin mai multe companii in Moldova, bancile de exemplu, companiile de leasing, Moldcell, Orange, etc. Obligatoriu au reprezentantele brandurilor mai renumite asa precum Nokia, Nescafe, LG, Unilever etc. Nu obligatoriu sa fie o biblie intreaga acest brand book, poate fi doar pe 2-3 pagini diferite reprezentari ale logotipului, dimensiunile obligatorii care se accepta si culorile care se folosesc la diferite tiparituri sau inserari (pe banere, pe buclete, flayere, metal, plastic, etc.) Deseori intilnim cazuri cand culoarea Beneficiarului este maro la logotip, iar pe panourile stradale culoarea este tiparita rosiie sau orange.In asemenea cazuri sunt de vina companiile care au tiparit imaginea si nu au respectat brand book-ul clientului motivand ca logotipul primit in forma electronica avea asa culoare. Deaceia si sunt necesare brand-book-urile pentru a specifica toate aceste nuante.

Commented by gemma

Gemma, Deci ceea ce ai mentionat nu este un brandbook, chiar daca acesta este numit asa de cei ce il folosesc. Daca sa folosim termenul englez, atunci e vorba de "brand guidelines" ceea ce e o forma compresata a brandbook-ului. De obicei aceasta intr-adevar consta doar din culorile si marimile admisibile, precum si zonele de excludere sau alte elemenate majore. Referitor la companiile care tiparesc, nu sunt deacord cu tine. Desigur vina lor exista din cauza atirnarii neprofesioniste, dar si vina e dubla aici a companiilor care se folosesc de serviciile acestora. In primul rind, ca folosesc serviciile agentilor nepregatiti, si ca permit tiparul brandului in forme si culori aberante.

Commented by autor

Bravo, aşteptăm exemple şi practici din MD, evident fără a divulga clienţii voştri.

Commented by cezar

Add comment